1. Vaccinul împotriva parvovirozei (Parvovirus):
Acesta este de obicei primul vaccin administrat cățeilor, de obicei la vârsta de 6-8 săptămâni. O revaccinare este adesea administrată la 10-12 săptămâni și apoi la 14-16 săptămâni.

2. Vaccinul combinat împotriva distemperului, hepatitei infecțioase canină și parainfluenzei (DHP):
Acesta este, de asemenea, administrat de obicei la vârsta de 6-8 săptămâni, cu revaccinări la 10-12 săptămâni și la 14-16 săptămâni.

3. Vaccinul împotriva rabiei:
În funcție de regiune și legislația locală, vaccinul împotriva rabiei poate fi administrat la vârsta de 12 săptămâni sau mai târziu. Uneori, o revaccinare anuală sau la intervale mai lungi este necesară în funcție de legile locale și recomandările medicului veterinar.

4. Vaccinul împotriva tusei de câine (Bordetella bronchiseptica):
Acest vaccin este adesea recomandat pentru câinii expuși la situații de risc ridicat de contractare a tusei de câine, cum ar fi participarea la grădinițe pentru câini sau expoziții canine.

5. Vaccinul împotriva leptospirozei:
Acest vaccin protejează împotriva infecției cu bacteriile Leptospira. Recomandările cu privire la acest vaccin pot varia în funcție de zona geografică și nivelul de expunere al cățelului.

Este important să discutați cu medicul veterinar pentru a primi recomandări specifice pentru cățelul dvs. și pentru a stabili un program de vaccinare adecvat.

1. Vaccinul împotriva panleucopeniei (panleucopenie felină):
Acesta este, de obicei, primul vaccin administrat pisicuțelor, de obicei în jurul vârstei de 6-8 săptămâni. Revaccinarea este adesea efectuată la 10-12 săptămâni și apoi la 14-16 săptămâni.

2. Vaccinul combinat împotriva rinotraheitei și calicivirozei:
Acest vaccin protejează împotriva rinotraheitei virale și calicivirozei, două boli respiratorii comune la pisici. Se administrează de obicei în același timp cu vaccinul împotriva panleucopeniei.

3. Vaccinul împotriva rabiei:
Asemenea câinilor, vaccinul împotriva rabiei este administrat pisicilor, de obicei la vârsta de 12 săptămâni sau mai târziu, în funcție de reglementările locale și recomandările medicului veterinar.

4. Vaccinul împotriva leucemiei feline (FeLV):
Acest vaccin este recomandat în special pentru pisicile care au acces la exterior sau care trăiesc într-un mediu cu alte pisici. Se administrează de obicei în două doze la intervale de 2-4 săptămâni. Pentru pisicile cu risc crescut, revaccinarea anuală sau la intervale mai lungi poate fi necesară.

Este important să discutați cu medicul veterinar pentru a primi recomandări specifice pentru pisica dvs. și pentru a stabili un program de vaccinare adecvat.

Deparazitarea internă și externă a animalelor de companie este esențială pentru menținerea sănătății lor. Frecvența deparazitărilor poate varia în funcție de factori precum vârsta, stilul de viață, mediul în care trăiesc și riscul de expunere la paraziți. În general:

Deparazitarea internă (împotriva viermilor intestinali):
– Pentru puii de câine sau pisică, deparazitările interne încep de la o vârstă fragedă și se repetă la intervale scurte, de obicei la fiecare 2-4 săptămâni, până la vârsta de 3-4 luni.
– Ulterior, pentru adulți, deparazitarea internă poate fi efectuată de obicei la fiecare 3-6 luni, în funcție de stilul de viață al animalului și de recomandările medicului veterinar.

Deparazitarea externă (împotriva puricilor, căpușelor etc.):
– Deparazitarea externă trebuie efectuată în mod regulat, mai ales dacă animalul are acces la exterior sau interacționează cu alte animale.
– Pentru câini și pisici, deparazitarea externă poate fi efectuată lunar sau conform instrucțiunilor produselor de deparazitare utilizate.
– Unele tratamente împotriva puricilor și căpușelor oferă protecție pentru o perioadă de 1 lună, în timp ce altele pot oferi protecție pentru 2-3 luni. Este important să urmați instrucțiunile de pe produs și să reîmprospătați tratamentul conform recomandărilor.

Cățeii și pisicile se pot scărpină dintr-o varietate de motive, iar acest comportament poate avea mai multe cauze posibile. Unele dintre cele mai comune motive pentru care animalele de companie se scarpină includ:

1. Mâncărime: Mâncărimea este una dintre cele mai frecvente cauze ale scărpinatului la animalele de companie. Aceasta poate fi cauzată de alergii alimentare, alergii la polen, purici, căpușe, acarieni sau alte paraziți externi. De asemenea, anumite afecțiuni ale pielii, cum ar fi dermatita, pot provoca mâncărime intensă.

2. Alergii: Cățeii și pisicile pot dezvolta alergii la diverse substanțe, cum ar fi anumite ingrediente alimentare, polen, mucegai, praf sau substanțe chimice din mediu. Alergiile pot cauza mâncărime și iritații ale pielii, ceea ce duce la scărpinat.

3. Infecții ale pielii: Infecțiile bacteriene sau fungice ale pielii pot cauza mâncărime intensă și iritații, determinând animalul să se scarpine.

4. Probleme dermatologice: Unele rase de câini și pisici sunt predispuse la probleme dermatologice, cum ar fi dermatita atopică sau alte afecțiuni de piele care pot provoca mâncărime și scărpinat.

5. Stres sau anxietate: Cățeii și pisicile pot reacționa la stres sau anxietate prin comportamente precum scărpinatul. Acesta poate fi un mecanism de eliberare a tensiunii.

6. Paraziți: Infestațiile cu purici, căpușe sau acarieni pot cauza mâncărime și disconfort, determinând animalele să se scarpine pentru a încerca să scape de senzația neplăcută.

7. Leziuni sau iritații locale: Răni minore, iritații sau zgârieturi pot declanșa comportamentul de scărpinat pentru a elibera disconfortul.

Este important să observați comportamentul animalului dumneavoastră și să căutați semne suplimentare ale unei posibile probleme

Vârsta potrivită pentru sterilizare poate varia în funcție de specie, dimensiune, sănătate și recomandările medicului veterinar. În general:

Căței:
– Cățeii pot fi sterilizați de obicei în jurul vârstei de 6 luni, dar unele rase mari pot fi sterilizate mai târziu, în jurul vârstei de 9-12 luni.
– Sterilizarea timpurie poate avea beneficii pentru sănătate și poate ajuta la prevenirea unor boli grave, cum ar fi cancerul mamar și bolile de reproducere.

Pisici:
– Pisicile pot fi sterilizate de obicei în jurul vârstei de 5-6 luni. Este recomandat să sterilizați pisica înainte de prima căldură sau cât mai curând după aceea.
– Sterilizarea timpurie la pisici ajută la controlul populației și poate preveni riscul de boli legate de reproducere.

Este important să discutați cu medical dvs. veterinar cu privire la momentul optim pentru sterilizarea animalului dumneavoastră.

Căței:
– Cățeii au o varietate de tipuri de blană, de la cele cu blană lungă la cele cu blană scurtă. Câinii cu blană scurtă au adesea nevoie de mai puține băi decât cei cu blană lungă, deoarece producția de ulei a pielii lor este diferită.
– În medie, băile pentru căței pot fi realizate la fiecare 2-3 luni sau când este necesar. Peste spălarea frecventă poate îndepărta uleiurile naturale ale pielii (sebumul) și poate provoca uscarea sau iritarea pielii.

Pisici:
– Pisicile sunt cunoscute pentru curățenia lor și, în general, nu au nevoie de băi frecvente, deoarece își linge blana pentru a o menține curată.
– Cu toate acestea, există situații în care o baie poate fi necesară, cum ar fi când pisica a fost expusă la substanțe toxice sau murdărie.
– Dacă aveți o pisică cu probleme de sănătate sau care nu își poate menține blana curată din diverse motive, medicul veterinar vă poate sfătui cu privire la necesitatea băilor și cum să le efectuați în siguranță.

Este important să utilizați produse de îngrijire adecvate pentru animalele de companie și să evitați șampoanele sau săpunurile umane, deoarece acestea pot afecta echilibrul pH-ului pielii animalelor. Dacă nu sunteți sigur de cât de des ar trebui să spălați animalul dvs., consultați medicul veterinar. De asemenea, amintiți-vă că perierea regulată și îngrijirea corespunzătoare a blănii pot ajuta la menținerea curățeniei și sănătății animalelor de companie, reducând astfel necesitatea băilor frecvente.

1. Dificultăți respiratorii: Respirația dificilă, respirația șuierătoare, tusea persistentă sau vărsăturile pot indica probleme respiratorii.

2. Letargie și apatie: Dacă animalul de companie este letargic, slab și nu răspunde la stimuli în mod normal, poate fi un semn că ceva nu este în regulă.

3. Pierderea sau schimbările în apetit: Pierderea bruscă a apetitului sau schimbări semnificative în comportamentul alimentar pot indica probleme de sănătate.

4. Vărsături și diaree severe: Vărsăturile repetate sau diareea persistentă pot indica infecții, intoxicații sau alte probleme gastrointestinale.

5. Refuzul de a bea apă: Dacă animalul dvs. refuză să bea apă pentru o perioadă semnificativă, acesta poate fi un semn de deshidratare sau alte afecțiuni.

6. Schimbări bruște în comportament: Schimbări bruste în comportament, cum ar fi agresiunea neobișnuită, teama sau retragerea, pot indica disconfort sau durere.

7. Urinare dificilă sau absența urinării: Dificultatea la urinare sau absența totală a urinării poate indica infecții ale tractului urinar sau alte probleme grave.

8. Sângerare neobișnuită: Sângerarea din orice parte a corpului, inclusiv din nas, ochi, urechi sau rect, este un semn de alarmă și necesită evaluare medicală urgentă.

9. Mâncărime excesivă sau leziuni ale pielii: Mâncărimea persistentă, leziunile sau iritațiile pielii pot indica alergii, infecții sau alte probleme dermatologice.

10. Schimbări în mers sau echilibru: Dificultăți de mers, șchiopătări, dezechilibru sau mișcări neobișnuite pot indica probleme neurologice sau ortopedice.

Dacă observați oricare dintre aceste semne sau alte comportamente anormale la cățel sau pisică, este important să consultați cât mai curând medicul veterinar pentru o evaluare și diagnostic corect.